tricouri haioase

Pagini

marți, 5 ianuarie 2010

Punct.Şi de la capăt !

''Punct.Şi de la capăt!'' este sloganul de ''2 vorbe hai să ţi le arunc în faţă'' al ''veteranului'' în politică şi în viaţă,Honorius Prigoană,asupra căruia am mai consumat ceva cerneală virtuală şi zilele trecute.Acum nu vom vorbi despre acesta,poate cel mult după 17 ianuarie când este turul de scrutin pentru sectorul I.
Am ales să folosesc acest slogan banal pentru a evidenţia o situaţie mult mai importantă în viaţa unui tânăr de 20-25 ani.
Când mulţi ajung în preajma acestei vârste se gândesc să plece de acasă,să obţină independenţă,să nu mai audă critici şi morală(care câteodată îşi are rostul,câteodată...nu).Poate apărea acea dorinţă de a dovedi că te poţi descurca singur,departe de ''aripile protectoare'' ale căminului maternal-paternal.Dar cam cum poate un tânăr de această vârstă să se descurce fără ''pile'',ajutor,''drum pregătit'' înaintea părăsirii acestui ''adăpost''.Sunt exemple că se poate dar cele mai multe cazuri sunt ''alimentate'' de imaginea că tânărul din România nu prea are şanse de unul singur.Chiria e scumpă,apartamentele la fel,utilităţile...idem.Viaţa socială,de asemenea.Eu unul lucrez de 3 ani şi momentan simt că nu lucrez pentru un scop anume,nici măcar pentru mine.Nici şcoala românească nu mai este ce-a fost şi nu te poţi baza pe faptul că ''ai două facultăţi=casă,maşină,excursii''.
În funcţie de cei care citiţi,v-aş ruga să-mi împărtăşiţi din experienţa voastră,să-mi spuneţi când aţi plecat sau de ce aţi pleca,ori să-mi spuneţi cam când vă vedeţi zburaţi de lângă ''cei mai cu experienţă'' ?




Sursa foto: airclicks.net

12 comentarii:

Lillee spunea...

Un tanar in ziua de azi chiar nu are nici o sansa, mai ales de unul singur. Pentru ca este tara care este si totul este pe dos. Nu conteaza ca ai invatat, ca ai facut o scoala..totul tine de noroc si/sau pile.
Cand mi-am luat zborul?
La 23 de ani. Dar nu singura, mai era cineva alaturi de mine.
Si in ziua de astazi tin sa recunosc ca nu sunt in totalitate pe cont propriu...cand am vreo problema, tot la ai mei fug...
E de cacat...dar asta-i Romania!

Tasha spunea...

Lillee,te cred...uite fata mea cea mare este politista,ca opfter de plolitie nu zic ca are un salariu mic,dar niciodata nu-i ajung banii...cea mica este consilier juridic la Consiliul Judetean,are salariul mai mic decat cea mare,evident ca nu-i ajung nici ei...noroc cu mine!cand n-au destui apeleaza la cardul meu...:)
Si acum sa raspund autorului...ele au pornit-o pe cont personal imediat dupa ce au terminat facultatea,dar...au ap. privat fiecare(cumparat de noi,evident..deci nu platesc chirie)e totusi un avantaj!

Lillee spunea...

Tasha...ce ne-am face noi fara parinti? Stau de multe ori si ma intreb...ce m-as face fara ei?
Oricat de bine as castiga..sunt rate, cheltuieli si tot nu-mi ajung. Viata e mult mai scumpa in raport cu ceea ce castigam. Si tot la cardul parintilor ajung...
Asta e, nu ma plang, bine ca ii am pe ei. :-*

Hime spunea...

Eu am decis sa plec acum cativa ani . Nu imi pare rau , cred ca am luat o buna decizie pentru ca aici in cativa ani am realizat mai mult decat am facut in Romania o viata . Am un loc de munca destul de bun care imi permite sa fac ceea ce imi doresc (nu va ganditi la cine stie ce ) , am amici pe care pot sa contez iar cea mai mare distractie nu se rezuma la o betie intr-un club . Sunt mai informata si am posibilitatea sa fac cursuri gratuite fara sa imping bani . Am o asigurare de sanatate iar serviciile sunt optime

Lillee spunea...

Hime, esti o norocoasa.

Anonim spunea...

Eu personal m-am mutat singură imediat după facultate şi de 2 ani jumate lucrez şi locuiesc singură (în sensul de fără părinţi). Evident că e apartamentul lor şi nu o reuşită personală pentru că nu e posibil să poţi să te detaşezi complet atât de repede.
Pot să zic că în timpul ăsta învăţat să mă descurc în diverse situaţii în care nu aş fi ajuns dacă locuiam cu ai mei, că am reuşit să pun câte ceva deoparte şi să mai iau una alta în casă, că reuşesc să mă descurc financiar de una singură. Dar că totuşi mai depind de părinţi prin simplul fapt că nu mă pot descurca cu treburile casnice (mâncare mai ales) din cauza lipsei de timp. (serviciu solicitant)
În concluzie nu e rău să încerci să te desprinzi treptat de părinţi şi după facultate e momentul optim (pentru mine aşa a fost).

Blindius spunea...

Părerea mea este că Hime este cea mai puţin norocoasă dintre cei care au postat.

cristishady spunea...

eu era sa ma mut odata, da' nu a mai fost sa fie .. In ultimul timp am avut probleme grave de sanatate, dar de indata ce voi fi apt, ma voi angaja si voi pleca de acasa, forever, sper, amin

Anonim spunea...

Ah, problema mare cu tinerii din ziua de azi. Daca in anii trecuti cat de cat ziceai ca poti avea un job stabil, daca erai om cu studii si serio, in ziua de azi nici astea nu te mai ajuta.

Eu am plecat de la ai mei in urma cu 6 ani, pentru a locui cu chirie impreuna cu prietenul/actualul sot. Cu salariul meu nu cred ca m-as fi putut intretine, nicidecum. Trebuie sa mai ai pe cineva cu/langa tine, dar nici ajutorul parintilor nu e de lepadat.

De exemplu, acum fiind somera se simte lipsa unul salariu din veniturile casei, dar tot parintii nostri sunt cei care ne mai ajuta. Asa sunt eu, nu se pot abtine.

Nu cred ca mai e rentabil sa te desprinzi de ai tai in ziua de azi...si da, nepotismul si pilele inca sunt in floare, din pacate! :(

Anca Ligia Petre spunea...

Asttia merg pr principiul ala (parca la kiss fm se purta, sau radio 21, nu mai stiu exact )"Who's your daddyyyyyy?"

Blindius spunea...

Care ''ăştia'',Marusia?

reactoru' spunea...

Cred ca a fost tare excitat de sloganul lui gandit de el si staful lui de cacacio... pardon , de campanie ... Mai ales ca a venit din state cu mentalitatea de invingator insuflata de retarzii aia care habar nu au sa arate pe harta unde sunt ei.Dar sunt invingatori , nu-i asa , in toate filmele americane doar ei castiga?
Asa a crezut si mica beizadea.