Etapa se numeşte ''Părinţii celuilalt''. După o perioadă de ''tatonare'',întâlniri,petreceri,excursii,vizite şi alte interacţionări,vine şi momentul să-i cunoşti părinţii,despre care poate ai auzit lucruri de bine sau nu.Oricât i-ar spune partenerul celui ce urmează să aibă ''vizita oficială'' cu părinţii că nu contează ce cred aceştia şi că importante sunt ''iubirea şi atracţia''dintre ei şi nimic altceva,''vizitatorul'' priveşte spre ''întâlnirea de gradul 3'' cu o oarecare emoţie,mai mică sau mai mare,în funcţie de om. Este ''împământenită'' ideea că trebuie să faci impresie bună în ochii aparent blânzi,dar suspicioşi,paranoici şi critici ai ''dădătorilor de viaţă'' ai partenerului.
Mici atenţii,haine mai ''de seamă'',un nivel ridicat de complimente şi amabilităţi,peste care ''vizitatorul'' doreşte să treacă repede. Odată încheiată ''vizita oficială'',apar şi comentariile critice ale ''celor mai cu experienţă'' : ''dar băiatul ăsta te cam trage în jos,nu faci multe lucruri din cauza lui'',''e cam vagabond aşa,nu prea mi-a plăcut,unde l-ai găsit?'',''ce studii are,are casă,masină? daaa'ai lui au studii sau sunt mai aşa...'' sau ''fiule,fata asta umblă cam dezbrăcată,ai grijă să nu te fraierească'',''e cam libertină aşa,eşti sigur că poţi să faci treabă în casă cu ea?'' şi bineînţeles,aceleaşi întrebări despre venituri,studii şi validitatea cazierului judiciar.
Exemplele date mai sus nu-mi prezintă situaţia în cazul fetei,dar ''m-am lovit'' de curiozităţile despre băiat.Eu pe ''domnul socru'' l-aş cam denumi ''Împăratul Roşu'', din motive obiective.
La final,nu zic că nu este perfect normal ca părinţii să se intereseze cu cine umblă fiinţa în care au investit timp,bani şi iubire părintească,dar aceste întrebări ''îi chinuie'' şi se transformă în timp, şi în multe cazuri se adeveresc bancurile acelea cu socrii şi soacrele,cum că ar fi ''a pain in the ass''.
Voi cum vă înţelegeţi cu ''împăraţii şi împărătesele'',aţi întâmpinat probleme?
8 comentarii:
cand s-a insurat frate'miu, parintii mei nu au zis nimic, nici ai dansei. dar unchii si matusele mele si ai dansei, moamaaaa, "dar nu imi place de ea", da parca s-ar insuara ei cu dansa :-j
Sincer nu am intampinat probleme, ai lui m-au placut de la bun inceput si inca exista aceleasi sentimente. La fel si in cazul alor mei...nu am de ce sa ma plang :)
Imi place cum povestesti. Trebuie sa incerci sa nu faci ceva penibil.
Eu am avut norocul de a-i cunoaşte pe părinţii prietenului înainte de a fi împreună. Totul a decurs de la sine de atunci şi nu am avut feedback negativ niciodată.
Ai mei mai comentează una alta, cu precădere mama, dar se va obişnui ea cu ideea. Deja începe să se mai liniştească. :P
At photograph ,In ce sens sa nu faci ceva penibil? Mulţumesc pentru apreciere!
Eu am avut norocul ca de fiecare data sa fiu placuta, cel putin din cate stiam eu, oricum iti dai seama cand omu` nu te place.. Ba chiar ajunsesem sa ma inteleg mai bine cu parintii decat cu prietenul :D..
Ideea e simpla ! indiferent de sex niciodata n o sa fim placuti de parintii partenerului .....singura exceptie este la inceputul relatiei cand nu repezinti o amenintare ( ma refer la faptul ca relatia inca nu e destul de solida si nu se pune vorba de ”mi ai furat copilu ”) ....deci pana la momentul oficial totul merge bine dar dupa da, dupa ...fiecare greaseala facuta de partener va fi din cauza ta!!!!! pentru ca i-ai schimbat si influentat copilul intr-un mod... evidamente...negativ.
bine asta nu inseamna ca aceasta conceptie nu se va schimba in ani dar pana atunci chiar nu va mai conta ....va fi prea tarziu
well si asta e doar unul dintre compromisurile pe care trebuie sa le faci intr-o relatie , sa astepti sa capeti respect .
Mulţumesc pentru opinie,Ale!
Trimiteți un comentariu