tricouri haioase

Pagini

miercuri, 28 aprilie 2010

Parte de carte în Ţara Minunilor.

Caracterul eteroclit al patriei nu încetează să mă uimească.Sigur,nu sunt un model de moralitate,nu sunt încă un model demn de urmat,de aplaudat,de apreciat de către unii mai tineri decât mine.Ţara şi regulile acesteia sunt,însă,cel puţin ciudate de la 1922 încoa'.
M-am angajat în a face o lucrare de diplomă unui fost coleg de facultate,care,din varii motive nu a putut participa la sesiunea din iulie anul trecut.Sigur,pentru a face o asemenea lucrare,este nevoie de a avea informaţii reale,numeroase.Informaţii care se găsesc în cărţi,multe cărţi,mii de file de carte îngălbenite de strânsoarea rafturilor din biblioteci.Nu dă bine în faţa comisiei de cadre didactice particulare să ai link-uri cu duiumul la bibliografie.Să fim şi sinceri,nici nu este în regulă aşa ceva.
Nemaifiind student de un an şi nici înscriindu-mă într-un program de MASTER,a trebuit să mă interesez cum pot intra în Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti.Foarte bine până aici,pot intra studenţii şi cadrele didactice,elevi de liceu dacă vin însoţiţi de o recomandare.Nimic mai frumos,nu?
Eu,tânăr la 22 de ani,nu pot intra.De ce?! Pentru că nu sunt nici şomer,nici pensionar,nici străin.


Extras din regulament :
10. Studenţi străini cuprinşi în programele Socrates, Erasmus, etc.
11. Elevi de liceu (cu recomandarea şcolii), pensionari şi persoane fără loc de muncă.

Aşadar,să-mi spună şi mie ce instrumentul calului caută un şomer la Biblioteca Centrală Universitară? Face cursuri de recalificare în filosofie pentru a scăpa de ratele stringente de la bănci? Pensionarul vine să-şi dea duhul în sediu? Păi,tu ca român,tânăr,plătitor de taxe,trebuie să stai lângă uşă fiindcă are prioritate un ghanez venit la studii în România? Poate vreau să cunosc,să cercetez...
Urmează să fac o vizită la Biblioteca Naţională,unde sper să aibă xerox ieftin.
România,micţionez pe tine.


Foto.

marți, 27 aprilie 2010

Înc-o ceafă de porc.

Deşi s-ar putea lăuda cu faptul că este printre primele blonde care au prezentat o rubrică meteo,Teodora Trandafir priveşte viaţa reticent,din punctul de vedere al aspectului fizic.
Da,cu siguranţă,aspectul fizic nu este mereu determinant în caracterul unui om,dar poate influenţa într-un mod sau altul,nu?
Ca şi cum nu ar fi fost deja mult prea multe bucăţi de ceafă de malac,Parlamentul încă bicameral al României, o primeşte -via colegiul 19- şi pe Teodora Trandafir,care a intrat să ajute şi să sprijine copiii patriei,după cum dânsa şi-a făcut campanie.Liliana Mincă,ex-şefa mafiei de la Loteria Română,deşi susţinută de P.S.D. şi P.N.L.,pierde ruşinos în faţa vedetei media.
Teodora Trandafir,în calitate de parlamentar al României,te rog frumos să ajuţi toţi copiii de etnie rromă să ducă o viaţă mai bună,în altă ţară,şi dacă se poate,să nu-i uiţi nici pe cei români.
Trecem peste faptul că parlamentarii PD-L au respins zilele trecute un proiect prin care s-ar fi putut mări ajutorul social financiar pentru persoanele cu dizabilităţi,printre care...da,şi mulţi copii.Dar au o scuză,nu era Teo deputat,''fraţică''? Stai să vezi lege şi ordine de acum...
Parol!


Cifre din sursa:



Teo Trandafir a castigat alegerile de duminica din colegiul bucurestean numarul 19 cu 8.154 de voturi, adica 54,02% din numarul total de voturi exprimate, a anuntat luni Biroul Central Municipal.

Contracandidatul sau, Liliana Minca, reprezentand Alianta PSD-PC, a primit 45,98% din voturile valabil exprimate, respectiv 6.939 voturi.


Foto.

luni, 26 aprilie 2010

Pregătiri...

Sincer,mă bucur pentru acest copil că nu a ajuns pe vreo orezărie sau că nu confecţionează tricouri şi pantofi sport pentru Nike,Killtec sau Adidas.
Pun acest video pentru a rămâne în starea de rock şi pentru a pregăti un interviu ce aş vrea să-l fac,în curând.Este vorba despre un tânăr talentat din România.
Blogroll,treci la rock şi fă-ţi lecţiile !


sâmbătă, 24 aprilie 2010

You're not one of them...

Caut piesa de mai jos cam de 2 ani,timp în care n-am găsit-o pe youtube,torrents sau dc++.Băieţii de la ''The Red Paintings'' s-au protejat bine împotriva pirateriei,dar situaţia nu poate dura la nesfârşit.Dovadă c-au rezistat stă faptul că piesa este adăugată abia acum o lună.Am ascultat-o prima oară într-un film de mâna a doua,de groază se vroia,pe nume ''Tell-Tale'',mai mult pornografic decât horror.
Nu e de ascultat pentru oricine!


vineri, 23 aprilie 2010

Scrisoare pentru naţiune.

Stimaţi locuitori ai României,

În calitate de Preşedinte al ţării,sunt nespus de fericit să vă pot anunţa că mi-am luat un animal de casă.
Este un animal micuţ,nu consumă mult.Pe deasupra,face tot ce-i ordon iar acest fapt îmi transformă serile în adevărate oaze de odihnă.L-am numit Boc,scurt,de rezonanţă,deşi e un câine de talie mică.I-am făcut chiar şi coteţ,şi nu oriunde,ci în Piaţa Victoriei din Bucureşti.I-am oferit întreaga ţară pentru a-şi face nevoile,oricând şi oricum are plăcerea.Ba chiar i-am oferit şi 19 ministere oase asupra cărora să îşi închipuie că este stăpân.
Boc al meu,din când în când,nu ştiu cum?!,dar prinde grai omenesc.În general,doar când îi ordon.Săptămâna aceasta i-am spus că revizuim scurt Constituţia,ca să mai uite populaţia că n-avem cu ce să le dăm salariile.Nenorocitul acela de Năstase 4 case mi-a distrus planurile când a revizuit Constituţia în 2003.Îl bag eu 29 de zile în arest cândva! Revenind la Boc al meu,ar vrea să plece din ţară,deoarece şoarecii aceştia pe care-i numesc,din simpatie,cetăţeni ai României,l-ar cam vrea castrat.Aşa că,sărăcuţul Boc l-a întrebat pe maidanezul de Oprea de ce nu zboară avioanele când e norul acela de cenusă pe cer.Şi pe Oprea am încercat să-l iau în curte,dar preferă să mănânce de la poartă.
Mai am o căţea,o cheamă Roberta.Am auzit că vrea să dărâme zidul Casei Poporului şi prostănacul de Mircea e de acord şi el.Mai latră şi el,pe ultimii ani de viaţă.
Stimaţi şoareci români,vă mulţumesc că m-aţi votat !

Al dumneavoastră,Traian ''Marinarul'' Băsescu.


joi, 22 aprilie 2010

Cât de mult e bine să stai legat de un ''job''?

În principiu,optez pentru stabilitate.Spun acestea deşi sunt, la aproape 23 de ani, sub contract cu al 4 lea angajator din lungul meu viitor în câmpul muncii.Chiar astăzi am semnat prelungirea contractului,fapt la care mă aşteptam,dar îmi puneam ceva speranţe în regăsirea pe actul adiţional a unor bonusuri.Bonusurile n-au mai apărut,angajatorul s-a făcut că plouă sau poate n-a considerat că aş merita mai mult.
Totuşi,mă îndoiesc că n-aş fi meritat,în ultimele luni lucrând trup şi suflet,de multe ori până la epuizare fizică şi psihică.
Până acum am părăsit precedentele job-uri din varii motive : fie întâmpinarea unei conjuncturi în care m-am regăsit la intersecţia unui lung şir de greşeli ce mă arătau pe mine ca fiind vinovat,repet...doar mă aratau! Fie că firma îşi pierduse un client de la care eu trăgeam foarte multă sevă,şi...obişnuit fiind cu un nivel mai ridicat am ales să plec,ori în penultima situaţie când am plecat fiindcă angajatorul pur şi simplu îşi bătea joc de salariaţi,nelucrând în bunul simţ al legalităţii.
Acum merg pe stabilitate,în plin pretext al crizei economice şi la modul cum guvernanţii gestionează situaţia,probabil abandonarea neîntemeiată a unui loc de muncă,este o prostie curată.
Consider că respectul angajator-angajat, dar şi comunicarea între ierarhii sunt vitale pentru buna desfăşurare a unei activităţi lucrative. Din păcate,sunt unii superiori care nu stăpânesc elementele mai sus menţionate,atrăgându-şi criticile păturii ierarhice imediat inferioare.
Iar angajatorul trebuie ar trebui să ştie un lucru cert : calitatea serviciilor prestate este cu atât mai înaltă,mai eficientă,cu cât renumenaţia este consistentă.Imaginea ca angajat,ca om,ţi-o poţi reclădi,dar munca este pe bani !


marți, 20 aprilie 2010

Ce parcul meu...


Da,da! Nu vă ştergeţi la ochi,vedeţi foarte bine ce scrie pe panoul de mai sus.Se întâmplă în Bucureşti,capitala tuturor posibilităţilor din ţara tuturor mafioţilor inventaţi de aşa-zisa reacţiune din '89,mult discutatul Decembrie.
Administraţia Lacuri,Parcuri şi Agrement Bucureşti a găsit un slogan pe care dânşii cred că îl consideră cumva moralizator şi impunător,dar mă cam înclin a crede că NU este aşa,ci mai degrabă e luat în derâdere.Adevărul că este de râs,ca multe alte evenimente din România.Numai dacă stăm să citim textul panoului şi să ne uităm la aspectul lacului,ne gândim că nici cel mai nespălat nomad nu s-ar grăbi să-şi schimbe ciupercile de pe corp în schimbul ciupercilor din apă.
Culmea,dar vara,nomazii reuniţi din Berceni,Rahova şi mahalalele centrului chiar vin şi se scaldă cam la 3-4 minute de acest panou.Acolo unde se scaldă,nu este nici un panou,în mod evident...
Aşa că,eu nu ştiu ce consideră A.L.P.A.B ca fiind o piscină în care să te scalzi,dar nu vreau să vă pozez aleile Parcului Carol,fiindcă mi-e teamă de un panou cu textul : ''Interzis mersul pe bicicletă! Parcul Carol nu este Turul Franţei !''

luni, 19 aprilie 2010

Short message man...

M-am bucurat ieri seară la serviciu pentru faptul că mi-a căzut în mâini un Nokia.Era un model fără valurile noi ale tehnologiei,dar avea ceea ce-mi doream eu,şi anume,jocul acela numit Snake Xenzia.Şi m-am jucat vreo 5-6 ore,recorduri peste recorduri.Nu am avut vreodată Nokia şi nu-mi doresc să am în viitor.Jucându-mă,mi-am adus aminte cum am schimbat coordonatele în ceea ce înseamnă a avea telefon mobil.
Primul telefon l-am primit înainte de liceu,era un Alcatel One Touch,cum erau la modă.Nu-mi plăcea,mi-era ruşine cu el,deja unii copii aveau Nokia 3310.L-am ascuns cu greu un an,până într-a zecea când ai mei mi-au luat un Alcatel mic,gri şi cu sunete polifonice.Şi avea Tetris.La vremea aceea îmi doream atât de mult să am un joculeţ pe telefon şi polifonice,încât n-am ţinut cont că la nici două luni,deja colegii aveau telefoane mult mai sofisticate.L-am ţinut tot liceul până în primul an de facultate.A fost confident al avântărilor amoroase.Deja îmi doream mai mult,şi la primul salariu ca angajat...l-am schimbat,vroiam cameră foto-video,slot de card.Le-am obţinut.Mai târziu,am vrut memorie mai mare,mai mulţi mexapixeli,două sim-uri,mp4.Le-am obţinut.
Prin toate schimbările de reper,telefonul îmi rămâne acelaşi confident.Nu aş concepe să nu mai am încorporate toate beneficiile tehnologiei,prezentate mai sus.
Şi niciodată nu mi-a plăcut să vorbesc mult la telefon,sms-urile sunt mult mai palpitante,aşa că nu merg pe ideea : ''ce nevoie am de gadget-uri,sună,ce vrei mai mult?!''.
Prefer discuţia faţă în faţă.Pentru restul,îţi trimit un sms.

joi, 15 aprilie 2010

Un bastion al prostituţiei politice...


Imaginea aceasta mă oripilează începând cu Piaţa Progresului până aproape de zona Timpuri Noi.De câteva zile a început campania electorală pentru Parlamentul României,colegiul 19 (parcă).Candidează ex-şefa de la loterie Mincă şi ex-vedeta de după-amiază TEOdora Trandafir.Nimic mai penibil,nu ştiu dacă ar fi putut exista alţi doi candidaţi care să mă lase mut.Îl excludem pe Honorius Prigoană,care n-a călcat în viaţa sa prin Berceni,şi nu o va face niciodată.Teoretic,după Constituţie,parlamentarul este reprezentantul unui anumit număr de persoane.Acum,mai nou,persoanele sunt mai bine împărţite,în colegii.Unii forţează nota pentru a induce în eroare neştiutorii,şi prezintă campania ca şi cum Teo m-ar reprezenta pe mine,cetăţean infatigabil ce ard în focurile vieţii din Colegiul desemnat.
Ce experienţă are Teo în a construi un plan de lege?Ce studii are Teo în afară de secţia arabă-engleză a Facultăţii de Limbi Străine (parcă).Cum de a intrat acum în politică,tocmai când nu mai este în plin avânt mediatic.De ce trebuie să fie Teo pusă în faţă pentru a acoperi interesele unui marinar sau ale unui grăsan în costum obosit de valurile modei?
De ce românii ştiu doar că trebuie să voteze,dar nu-şi pun problema şi pentru cine...
Răspunsurile le vom afla abia atunci când Teo va ştii că araba din facultate n-o ajută să înţeleagă persoanele de etnie rromă din Berceni!

miercuri, 14 aprilie 2010

La mulţi ani,Radu!

Aşa cum obişnuiesc eu,trebuie să-i urez clasicul ''La mulţi ani'' lui Radu Francu,un bun prieten,printre puţinii din această rasă.
Radule,să ţi se împlinească toate dorinţele !


Promo.

Prin 2004-2005 ascultam câteva piese ale lui Butch şi mă cam intriga tonul vocii sale.Se pare că omul a reuşit un nou album,intitulat ''Fiul risipitor''.Primeşti gratis link-ul de download doar dacă achiziţionezi un tricou,ceea ce mi se pare o măsură de marketing inspirată.Nu originală,dar măcar inspirată.
Intrând aici,poţi alege unul din cele două tricouri.Primul tricou îţi garantează albumul,iar cel de-al doilea vine ca suport pentru donaţii către unul din liceele Basarabiei.
Eu mă pregătesc să rup frontiera.


marți, 13 aprilie 2010

Make-up artists!

După ce-am trecut pe la Lillee,Christine şi CrisMary,am văzut cam ce obiceiuri şi credinţe au ele în ceea ce priveşte machiajul.
În ziua de astăzi pare-se că majoritatea femeilor se întrec în a-şi adăuga straturile de fard,fond de ten,lip gloss şi mascara.Naturaleţea,chipul curat,carnea neatinsă de chimicale a buzelor...toate sunt tot mai rare.Merg pe stradă şi văd contur de ochi de parcă fetele ar fi bătute,văd gene împăiănjenite de prea mult rimmel,văd obraji albiţi sau riduri de sub ochi cu strat de fond de ten.Văd piţipoance ''portocalii'' din cauza aceluiaşi fond de ten şi a solar-ului.
Şi totuşi,după ce că talentul de machiaj al unora lipseşte,nici produsele de cea mai bună calitate nu sunt tocmai accesibile pentru buzunarul normal al multora din fete.
Astfel,din punctul de vedere al unui băiat,recomand mai puţină ''zugrăveală''.
Până una alta,vă las cu două fotografii ale unui magazin de cosmetice,situat în staţia de metrou Eroilor.
Să observăm câtă răbdare a avut vânzătoarea să expună mici fişe pentru fiecare produs...



luni, 12 aprilie 2010

Ocazii,nişte ''super'' ocazii...

Preţ de câteva zile am navigat ''cu sete'' pe okazii.ro în căutarea unui televizor la mâna a doua,cu tub(CRT),pentru că acela vechi se stricase de mult şi cam de 3-4 ani nu mai aveam televizor în cameră,ci doar în living. Mi-am făcut două conturi pentru a licita cu unul şi sub-licita cu celălalt,încercând astfel să ''atac'' vânzătorul pe plan psihic şi financiar.
M-am confruntat cu nişte situaţii pe care le ştiam,dar nu vroiam să le întâlnesc.Bucureştenii,veşnic ''şmecheri'' şi bişniţari de rang înalt,ţin de produsele lor precum se ţine un nou-născut de scutecul său.Produse învechite fizic şi moral,cu preţuri mult prea ridicate pentru tehnologia cu care ne delectăm în zilele noastre.Provincialii,în antiteză cu cei din capitală,vând produsele la preţurile corecte,chiar preţuri de chilipir,aş putea spune.Şi nu e vorba de produse învechite,ci chiar firme de prestigiu,produse bine întreţinute.
În cele din urmă am găsit şi-un bucureştean cu capul pe umeri,cu un televizor stas,de firmă,fără probleme.Şi la preţ de comerciant norocos.Am încheiat tranzacţia cu bine,astfel că acum o să fiu şi eu mai informat.De multe ori n-auzeam sau nu vedeam cu lunile întregi anumite evenimente.
Aşa,acum să vedem ce consideră unii că se poate numi ''ocazie'' :



Mă revanşez cu vizitele de mâine,sunt prins la serviciul pentru stoparea criminalităţii.

vineri, 9 aprilie 2010

Concurs aniversar.

Blogatu lansează un concurs despre prima postare pe care a avut-o un blogger,oricare ar fi acesta.Cu ocazia a 3 ani de existenţă,Blogatu dispune de 3 premii pe care este gata să le ofere.Astfel,regulamentul concursului (Primul articol de pe blogul tău) se desfăşoara după cum urmează:

- Pentru a te înscrie în concurs, trebuie să scrii pe blogul tău un articol nou, în care să postezi un link către primul articol pe care l-ai scris pe blogul tău.
- Articolul cu care te înscrii în concurs poate fi oricât de lung sau de scurt însă trebuie să cuprindă obligatoriu link către primul tău articol.
- Precizează că participi la concursul Primul articol de pe blogul tău (nu e obligatoriu să postezi link spre Blogatu sau spre acest articol).
- Postează link către însemnarea cu care participi in concurs într-un comentariu la acest articol.



Astfel,în primul meu articol criticam viaţa virtuală a celor din jur,şi cum Internetul acaparează foarte mulţi indivizi.Amuzant,nu? Link-ul fiind deja postat,voi repune postarea respectivă şi aici :


- Fii cine vrei tu pe net ! - Îţi sună cunoscut , sunt sigur de asta. E reclama de la un provider de Internet recent intrat pe piaţa noastră dispusă să absoarbă orice. E o reclamă inteligentă dacă stăm să ne gândim că vrea să atraga noi internauţi , dar am dubii că este şi morală.
Stiu cum era când n-aveam Internet, totul era super : prietenii ieşeau mereu la un fotbal, la o terasă , la o plimbare...ca o copilărie-adolescenţă cum ar trebui să fie ea. Ar trebui să nu încurajăm ca identitatea s-o găsim într-un mediu virtual, pentru că am neplăcuta ocazie să văd cum prieteni de-ai mei, oameni f. plăcuţi la vorbă, pe Internet sunt schimbaţi aproximativ 90% de nu te poţi înţelege dracului cu ei. Ce rost are să ne închidem în noi când în jur avem poate zeci de amici sau foarte buni prieteni gata oricând să te facă să te simţi minunat !!!
Aş da orice pe câteva ore pierdute cu prietenii mei , la distracţie.

Aşa că : dă Shut Down la sistem şi Start la distracţie, cât încă mai avem timp. AU ! AU! AU !


Era anul 2007,erau alte vremuri.

Oraşul bufniţelor.

Îmi place mult piesa muzicală de mai jos.Ritm de poveste,de veselie,de speranţă.Videoclip pe măsură,un spaţiu sigur,copilăresc,unde nimic nu e dăunător,dar nici foarte real.
Audiţie plăcută !



Vezi mai multe video din Muzica

joi, 8 aprilie 2010

Casanova,identitate feminină.

De când vroiam să văd şi eu un film cu Maria Dinulescu ! Am fost în a doua zi de Paşte împreună cu topmodela mea pentru a vedea un film,la nimereală,ca de ieşire.Cum mie nu-mi plac mall-urile decât dacă sunt gratis,am mers la clasicul de pe Calea Moşilor,cinema Europa.
Casanova,identitate feminină este un film bun,un scenariu construit logic,în care nu am sesizat greşeli.Până şi actorii parcă intră bine în rolul ce le-a fost dedicat.Ioana (Maria Dinulescu) este o tânără ce devine imaginea unei firme producătoare de prezervative,iar în urma reclamei incendiare,ea are o dispută cu părinţii,un militar de carieră şi o casnică de profesie.Astfel,în urma micului scandal,Ioana pleacă de acasă,încercând să-şi dovedească faptul că ea poate schimba lumea.Nu numai ei,dar şi celorlalţi.Astfel,Ioana trece prin mai multe ipostaze,începând prin a locui la o prietenă,ajungând să fie damă de companie după ce a eşuat în a se angaja ca asistent social,activând alături de un bărbat căsătorit în campania pentru primărie a unui afacerist Ionescu,iar în final ajungând iarăşi în căminul părinţilor şi reuşind să fie asistent social.
Prin acest rol al Mariei Dinulescu s-a încercat crearea imaginii unei femei puternice şi de succes,seducătoare a minţilor bărbaţilor cu care intră în contact,independentă în tot ceea ce face,plecând de la puţin onorabila muncă a damei de companie,până la aportul decisiv în reuşita campaniei electorale a lui Ionescu.Nu ştiu încă dacă rolul Ioanei a fost ''jucat'' bine.Nu deţin experienţa necesară,deşi sunt un cinefil cu ani în spate. Poate Maria Dinulescu mi s-a părut pe alocuri falsă,poate tocmai aşa trebuia să fie.
Casanova,identitate feminină...este,până la urmă, un film de văzut.


miercuri, 7 aprilie 2010

Mentalitatea clasică a comunistului : cenzura.



Dacă aţi citit cu atenţie afişul respectiv,vă puteţi da seama ce probleme de viaţă au aceşti minunaţi vecini.Mâţele,aproape insesizabile în bloc şi rareori mai mult de 1-2 pe scară,şi asta doar seara,se pare că sunt vinovate de răul incalificabil al locaţiei.
Mult mai puţin important este faptul că,la +12 spre +20 de grade Celsius,în ultimele 3 zile,calorifele din locuinţe au ars ca şi cum am fi trăit cea mai geroasă primăvară.Au fost atât de calde,încât nici cu geamul deschis nu era bine.Nici iarna trecută nu au ars aşa.Cine vrea să plătească agent termic pe luna mai? Nu înţeleg ce se întâmplă cu românii,este ţara în care un om de condiţie medie are toate ''condiţiile'' pentru a înnebuni.
Ca să fie treaba completă,înainte să ies până la magazin,am scris pe afişul respectiv mesajul ''Opriţi căldura!'',în speranţa că se va sesiza cineva.Într-adevăr,s-a sesizat.După 15 minute,când am revenit,am găsit ruptă partea afişului pe care scrisesem doleanţa mea umilă,logică,decentă.
Trebuie să trăiesc cu oamenii aceştia,de ce...

marți, 6 aprilie 2010

Avem probleme de securitate?


Trăim într-o ţară care cumpără avioane de luptă second hand şi se mândreşte cu asta.Le cumpără de la americani din servilism,trecând peste piaţa europeană,mai ieftină şi mai bună,şi...evident,piaţă la care România a aderat şi pentru care plăteşte indemnizaţii grozave,după cum spunea ex-aşa-zis-revoluţionarul Dumitru Mazilu.
Pesemne că securitatea în România este luată în derâdere,de la nivel de C.S.A.T. până la ultima firmă de pază şi ordine ce se zbate cu sedii mărginaşe capitalei.
Nu ştiu cum se dezvoltă industria securităţii în restul ţării,dar în Bucureşti,firmele private de securitate au o dezvoltare inimaginabilă,la nivel de imagine,foarte multe firme având maşini de lucru foarte scumpe de la cele mai bune companii de automobile. Atât vestiţii BGS,mai nou Shelter Security,RPG,SAS,am observat că pun accent pe look-ul companiei,ascunzând prin această încercare disperată de marketing,să mascheze probleme reale. Problemele în temă se înşiră prin salarii puţin peste limita venitului minim,ore foarte multe de pontat pentru a ajunge la o sumă decentă pentru trăi.Sunt cazuri de oameni exploataţi până la 300 ore lunar,dacă nu mai mult.
Apoi,în mare parte sunt angajaţi bătrâni spre limita de pensionare,ori dacă sunt tineri,aceştia sunt fără prea multe studii şi mulţi nici nu-şi dau silinţa să aibă oarece ''carte''.Astfel,te poţi găsi protejat de bătrânei ce abia se pot mişca sau de tinerei ce nu ştiu să scrie.Deşi blamat de mulţi,acest domeniu necesită momente în care trebuie să iei o decizie şi aceasta să fie promptă,sigură,eficientă şi legală.
Un hoţ perspicace poate învinge sisteme de securitate pe care anumiţi administratori le considerau eficiente,breşe există mereu,ce să mai spunem dacă aceia dintâi mai au şi condiţii favorabile.
Vouă cine vă asigură securitatea?


( Orice legătură între imagine,text şi autorul postării este exclusă )

luni, 5 aprilie 2010

Iepuraşul?

N-am înţeles vreodată de ce ăştia de la Playboy le spun fetelor care pozează în revistă că ar fi ''iepuraşi''.Probabil aţi auzit pe la televizor ''Iepuraşul PlayBoy Daniela Crudu bla-bla...''. Stai aşa mă nene,ştiu că emblema este un iepure,dar ce treabă are cu femeile,acela este simbolul cititorului. Bărbaţii sunt atât de nesimţiţi,iar lui Rihanna îi prinde bine noul iubit.Aşa se vede,cel puţin.Acesta n-o bate aşa că a început să cânte mai cu spor.Poate o face să renunţe şi la coafura aceea chinuitoare de câteva clipuri încoa'.



Vezi mai multe video din Muzica

vineri, 2 aprilie 2010

''Day-brakers''



Titlul n-are treabă cu filmul (Daybreakers).Aşa s-a plecat în mare parte,ieri de dimineaţă,la serviciu.După greva spontană a celor de la R.A.T.B. s-a mers pe jos o bună parte din zi,transportul subteran,taxi-urile şi automobilele personale fiind singurele soluţii.Bani în plus pentru firmele de taxi şi pentru METROREX.Efecte? Dacă r.a.t.b.-iştii şi-au pus în minte începerea procesului de tonifiere a muşchilor la picioare pentru populaţie sau chiar slăbirea în masă,cu siguranţă au fixat bine prima cărămidă din planul lor.Pare-se că Municipalitatea a lansat chiar ideea scumpirii abonamentului la 55 de lei şi a călătoriei unice la 1,5 lei,tocmai bine cât să umple călătorul de o nouă frustrare,aceea de a da bani mai mulţi către nişte servicii inexistente.Băi băieţi,înţeleg că bucureşteanul pasager trebuie să menţină curăţenia,dar la naiba,face cineva curăţenie în autobuze şi tramvaie,ca să fie menţinută?Nici nu vreau să mă gândesc cum a fost pentru locuitorii din cartierele Drumul Taberei sau Rahova,în condiţiile în care acolo nu există metrou,şi cea mai apropiată staţie este foooarte departe.
Unchiul meu,din partea tatălui,este şofer R.A.T.B pe linia de autobuz 116.Eu nu-l sun să-i urez ''Sărbători fericite'',dar n-ar strica să le aruncăm cu nişte ouă în parbriz.
Ca de sărbători,şi aşa s-au plâns micuţii că n-au primă...


(Imagini video în exclusivitate)

joi, 1 aprilie 2010

Trebuie să reclădim simţul civic al României.

În momentul în care apare această postare,eu sunt la serviciu şi voi vă daţi seama că aţi fost păcăliţi la prima oră.În momentul în care scriu postarea,400 de şoferi de autobuz ai Regiei Autonome de Transport Bucureşti,protestează la Autobaza Titan,motivul fiind trădarea liderilor de sindicat,care,bineînţeles,i-au fraierit pe micuţi de nu s-au văzut.Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi fără R.A.T.B.,în ideea în care dacă nu merge metroul parcă mai poţi să trăieşti.Ce mă amuză este faptul că şoferii se contrazic între ei.Astfel,unul spune că salariile sunt o mizerie dar ezită în faţa reporteriţei să spună suma,altul spune că dânsul are salariu de bază de 1900 lei,ceea ce este chiar măricel,părerea mea.Ori,chiar dacă unii şoferi intră în tură la 4 dimineaţa,iar alţii ies la 1 seara,eu zic că este lejer să lucrezi 8 ore,în ture,să fii plătit la oră,să faci traseul ca melcul nesimţit,să conduci autobuzul ca şi cum ai transporta scoici.Dar,oamenii se plâng,cer sporuri,dânşii au responsabilităţi mari.Ce să le facem,şi-au trecut acele salarii nesimţite şi când au ajuns la sapă de lemn,liderii de sindicat nu mai sunt buni.
Coane Oprescu,Coane Băsescu,ia să vedem...

Destăinuiri...

Vă salut,scriu această postare fiindcă nu mă mai pot minţi singur.Nu mai pot să fac asta nici cu voi,cei care mă vizitaţi zilnic,mai din obligaţie,respect reciproc ori din plăcere.Trebuie să scriu negru pe alb că sunt o persoană închisă,viaţa mea socială este o mizerie şi cred că acel cuvânt care mă caracterizează ar fi antisocial.Nu am fost mereu aşa,dar frustrările s-au ţinut scai de mine până când am cedat psihic şi m-am retras în lumea obscură şi dăunătoare a Internetului.De aceea,ca ultim pas,ca ultimă încercare spre a putea măcar avea o licărire de speranţă că voi avea alături 1-2 prieteni,trebuie să recunosc în faţa voastră că am mai multe bloguri.Fiindcă am petrecut exagerat de mult timp online,am avut condiţiile pentru aceasta.A fost ca o obsesie.De aceea,vă destăinui faptul că Lillee şi Micul Artist nu există,în realitate fiind tot eu pe ambele bloguri,aşa-zis partenere cu subsemnatul,pe care scriu această postare.Îmi pare rău,sper să mai puteţi să mă vizitaţi şi să mă iertaţi că am trăit în minciună.
Îmi cer scuze că a trebuit să inventez aşa ceva chiar de 1 Aprilie! Păcăleală,normal... :D