Cât de mult e bine să stai legat de un ''job''?

În principiu,optez pentru stabilitate.Spun acestea deşi sunt, la aproape 23 de ani, sub contract cu al 4 lea angajator din lungul meu viitor în câmpul muncii.Chiar astăzi am semnat prelungirea contractului,fapt la care mă aşteptam,dar îmi puneam ceva speranţe în regăsirea pe actul adiţional a unor bonusuri.Bonusurile n-au mai apărut,angajatorul s-a făcut că plouă sau poate n-a considerat că aş merita mai mult.
Totuşi,mă îndoiesc că n-aş fi meritat,în ultimele luni lucrând trup şi suflet,de multe ori până la epuizare fizică şi psihică.
Până acum am părăsit precedentele job-uri din varii motive : fie întâmpinarea unei conjuncturi în care m-am regăsit la intersecţia unui lung şir de greşeli ce mă arătau pe mine ca fiind vinovat,repet...doar mă aratau! Fie că firma îşi pierduse un client de la care eu trăgeam foarte multă sevă,şi...obişnuit fiind cu un nivel mai ridicat am ales să plec,ori în penultima situaţie când am plecat fiindcă angajatorul pur şi simplu îşi bătea joc de salariaţi,nelucrând în bunul simţ al legalităţii.
Acum merg pe stabilitate,în plin pretext al crizei economice şi la modul cum guvernanţii gestionează situaţia,probabil abandonarea neîntemeiată a unui loc de muncă,este o prostie curată.
Consider că respectul angajator-angajat, dar şi comunicarea între ierarhii sunt vitale pentru buna desfăşurare a unei activităţi lucrative. Din păcate,sunt unii superiori care nu stăpânesc elementele mai sus menţionate,atrăgându-şi criticile păturii ierarhice imediat inferioare.
Iar angajatorul trebuie ar trebui să ştie un lucru cert : calitatea serviciilor prestate este cu atât mai înaltă,mai eficientă,cu cât renumenaţia este consistentă.Imaginea ca angajat,ca om,ţi-o poţi reclădi,dar munca este pe bani !